Un film documentar dur, rămas aproape necunoscut, realizat
de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră, dar
adevărată, a asasinării lente a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai
incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și
trădat în final de prietenii săi cei mai intimi.
Știrea despre boala lui Eminescu apare în ziarul Românul, cu
care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28
apărea ziarul de la 29 iunie. Știrea va fi confirmată de ziarul Timpul peste
trei zile. „Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la
redacțiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”, așa suna anunțul morții
poetului.
Deci, este un anunț de destituire, nu mai face parte din
redacție. Există însă un consens în epocă: un om atins de nebunie nu mai are
voie sa facă parte din nici o funcție publică, or Mihai Eminescu avea o funcție
publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactorul-șef al ziarului
Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune
clar atunci când se organizează Partidul Conservator: „Cei zece capi ai lui, și
al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul.”
Eminescu a fost o victimă politică
Eminescu a avut șase ani la rând de luptă pentru a reveni în
atenție, nu a avut nici pe departe paralizie generală, cum s-a spus, n-a avut
sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Poliția Română
de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din
berării. După ce se îndrăgostește și vine de la Viena în București, este trimis
la Iași. Pe urmele lui la Iași a fost trimis șeful Poliției Române, Radu
Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agenții austro-ungari, sunt
rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenți români. Era un om foarte
incomod prin activitatea lui ziaristică.
Sursa.
Sursa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu