Dornici să scape măcar pentru câteva ore de canicula de la
suprafaţă, mii de oameni aleg să intre în subteran, la cea mai mare salină din
Europa. Îmbrăcaţi ca de toamnă târzie, cu geci şi încălţăminte care să le ţină
de cald, aproximativ 2.000 de oameni intră zilnic în mina Unirea din Slănic.
Oamenii sun atraşi de beneficiile aerului, indicat pentru
afecţiunile respiratorii, dar şi de răcoare, în mina fiind o temperature
constantă de 12 grade Celsius, scrie Mediafax.
“În acest palat de sare, deschis vizitării prin anii 1970,
microclimatul este constant şi de nereprodus la suprafaţă: temperatură de 12
grade Celsius, umiditate relativă a aerului de circa 60%, radioactivitate la
limita de detenţie, concentraţie mare de aerosou naturali salini, lipsa
alergenilor vegetali, raritatea germenilor condiţionat-patogeni şi lipsa celor
patogeni”, arată reprezentanţii Salinei Slănic.
Accesul în mina se face cu microbuze, prin tunele, iar
distanţa parcursă este de 3,3 kilometri, o cursă putând dura proximativ 15
minute. Odată ajunşi în salină, turiştii pot sta pe şezlonguri, pot face sport,
aici fiind terenuri de sport sau se pot plimba.
“Mina Unirea este un loc deosebit pentru a face mişcare,
antrenamente sportive şi agrement. Pe lângă terenul de sport şi mesele de tenis
şi de biliard, există un spaţiu pentru curse de karturi cu pedale. Pentru copii
este amenajat un loc de joacă. Pentru cei interesaţi să se relaxeze în acest
microclimat specific există o zonă de odihnă dotată cu şezlonguri, canapele,
fotolii şi mese”, mai precizează conducerea Salinei.
Turiştii vin din toate colţurile ţării. Prin salină nu vezi
pe nimeni în pantaloni scurţi sau tricou deşi înainte de a coborî în mină am
lăsat la suprafaţă o temperatură de peste 30 de grade Celsius.
“Foarte gros m-am îmbrăcat că am îngheţat. Trening, două perechi,
bluze, malete, e frig. Dacă stai pe loc, e frig. Ştiam că e aşa. Am mai fost.
Pentru terapie am venit, pentru copii e cel mai bun aer”, a declarat,
corespondentului MEDIAFAX, o turistă.
Mihaela Iacobescu spune că bine de mai mult timp la Salina
Slănic, pentru că are copii astmatici, iar aerul din “palatul de sare” îi
ajută.
“Din Galaţi sunt. Venim de 6 ani, pentru tratament pentru
copii, sunt astmatici. Venim în fiecare vară. E ok. Se simte tratamentul. Le
dădeam tot timpul tratamente cu antibiotice, cel puţin iarna răceau. Stăm 10
zile. În salină stăm două ore pe zi”, a declarat şi Mihaela Iacobescu.
La rândul său, Mariana Avramescu a spus că de când vine în
mină se simte mult mai bine.
“Mă odihnesc. Venim când putem, pentru astm. Am fost şi acum
un an şi s-a cunoscut. Nu am mai folosit inhalatorul”, a spus Mariana
Avramescu.
De la începutul lunii iulie şi până acum au fost
înregistraţi 56 de mii de vizitatori. Un bilet, dus-întors, costă 20 de lei.
Salina Slănic îşi are originile de prin anul 1685, când
spătarul Mihail Cantacuzino a realizat că în regiunea Slănic Prahova există un
zăcământ de sare şi astfel, vrând să deschidă o mină, a cumpărat moşia Slănic.
Din documentul care consemnează tranzacţia, mai reiese faptul că înainte de
anul 1685 au existat vechi ocne de sare, de adâncimi mici, la 5 kilometri est
de Slănic (Teişani), potrivit site-ului sallinei, statiunea-slanic.ro. Începând
din 1943 s-a deschis Mina Unirea cu un număr de 15 camere. Exploatarea s-a
făcut până în 1972, iar de atunci este destinată circuitului turistic şi
tratamentului medical sub supraveghere. Adâncimea maximă a minei este de 217 de
metri, iar camerele sale în formă trapezoidală măsoară 55 de metri înălţime, suprafaţa
totală a minei fiind de aproximativ 80.000 de metri pătraţi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu