I se spune Vinerea Mare, pentru că în acestă
zi sunt cuprinse toate vinerile de peste an. Trebuie încheiată curățenia
rituală, altfel curțile, grădinile și casele „te
blestemă, dacă Paștile le prind necurățate”. Se face pasca și se sacrifică
mielul. Nu se prepară multe feluri de mâncare. „Crăciunul este sătul/ Paștele
este fudul”. Vreme înainte, fetele și femeile tinere îmbrăcau de Paști o ie
cusută special pentru acest interval de timp festiv. De aici, a rămas obiceiul
ca fiecare să poarte ceva nou.
Femeia, prin repetarea unor gesturi rituale
străvechi, capătă în Sâmbăta Paștelui puteri magice, pe care le folosește
pentru a atrage belșugul, sănătatea, norocul.Unge pomii cu aluat pentru a le
spori rodul, îngroapă rămășițele mielului la rădăcina unui măr pentru ca
familia să-i fie protejată de boli, seamănă flori în grădină, pregătește o
pască specială pentru vite ca să le sporească mana și ca să
le ferească de primejdii, aruncă pe apă curgătoare cojile de ouă folosite
la prepararea aluatului, pentru ca uliul să nu atace găinile. Se crede că, în Sâmbăta
Paștelui, femeia are o forță neobișnuită și că îi este îngăduit să-și bată
bărbatul… „dar ce folos, că are mult de lucru și n-are când”…
·
„Prin excelenţă sărbătoare creştină, integrată
într-un ciclu mai amplu care culminează cu Duminica Paştilor, ziua abundă în
credinţe cu un caracter mai mult sau mai puţin apocrif şi în practici magice
indispensabile lecturii „în cheie populară“ a momentului celebrat. Elementele
dominante fiind vopsirea ouălor şi facerea pascăi, este de înţeles de ce
ingredientele, produsele finite sau resturi ale acestora, au căpătat mai apoi o
putere magică deosebită, ele fiind utilizate ca instrumente apotropaice în tot
cursul anului.” (Antoaneta Olteanu – Calendarele Poporului Român)
·
„În noaptea spre sâmbătă are loc strigarea
peste sat: satirizarea tinerilor, a sătenilor. Era o mare onoare pentru cineva
care a rămas nestrigat. Strigoaicele cărora li se strigă numele nu mai au
putere.” (Simion. Fl. Marian – Sărbătorile la români)
·
„Sâmbătă spre duminică oamenii nu dorm, ci fac
un foc în curţi sau pe dealul din apropierea bisericii, care ţine până la
miezul nopţii. De la miezul nopţii, merg la biserică, la slujbă. Alteori focul
este întreţinut de flăcăi până în zori.” (Simion Fl. Marian – Sărbătorile
la români)
·
„Din anafura de la Paşti, din Crucea Paştei, a
făcut Dumnezeu, în Sâmbăta Paştelor, atunci când se coace pasca, toate florile,
toate seminţele câte sunt, toate pâinile. A sfărâmat crucea mărunt şi a aruncat
în patru părţi şi peste toată lumea au răsărit.” (Elena Niculiță Voronca – Datinele
și credințele poporului român)
·
„Femeia numai o dată în an poate să bată
bărbatul: în Sâmbăta Paştelui. Când ar şti ea ce putere are atunci! Dar ce
folos că are mult de lucru şi n-are când!” (Elena Niculiță Voronca – Datinele
și credințele poporului român)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu